ceartă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din verbul a (se) certa.

Pronunție

  • AFI: /'ʧe̯ar.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ceartă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ceartă certuri, certe
Articulat cearta certurile,
Dativ-Genitiv certei, cerții certurilor
Vocativ ' '
  1. schimb de cuvinte aspre între două sau mai multe persoane.
    Multă ceartă s-a făcut între ei pentru mine.
    Cearta pe care a primit-o l-a potolit.
  2. (rar) neînțelegere, dușmănie, ură.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • Bun de ceartă = căruia îi place să se certe; certăreț


Traduceri

Referințe