cartirui

română

Etimologie

Din rusă квартироват' (kvartirovat').

Pronunție

• AFI: /kar.ti.ru'i/

Verb

Conjugarea verbului cartirui
Infinitiv	a cartirui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	cartiruiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să cartiruiască
Participiu	cartiruit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a încartirui.

Cuvinte derivate

• cartiruire
• încartirui

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acrituri
• cruțării
• curățiri

Referințe

• DEX '98 via DEX online