Sari la conținut

cartirui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din rusă квартироват' (kvartirovat').

Pronunție

  • AFI: /kar.ti.ru'i/


Verb


Conjugarea verbului
cartirui
Infinitiv a cartirui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cartiruiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să cartiruiască
Participiu cartiruit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a încartirui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe