ceanac

română

Etimologie

Din turcă çanak.

Pronunție

• AFI: /ʧe̯aˈnak/

Substantiv

Declinarea substantivului ceanac
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ceanac	ceanace
Articulat	ceanacul	ceanacele
Genitiv-Dativ	ceanacului	ceanacelor
Vocativ	ceanacule	ceanacelor

1. (reg.) strachină mare (de lut sau de lemn).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online