cenobit

română

Etimologie

Din franceză cénobite < latină coenobita.

Pronunție

• AFI: /ʧe.no'bit/

Substantiv

Declinarea substantivului cenobit
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cenobit	cenobiți
Articulat	cenobitul	cenobiții
Genitiv-Dativ	cenobitului	cenobiților
Vocativ	cenobitule	cenobiților

1. călugăr care trăiește într-o mănăstire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online