Sari la conținut

cenobit

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză cénobite < latină coenobita.

Pronunție

  • AFI: /ʧe.no'bit/


Substantiv


Declinarea substantivului
cenobit
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cenobit cenobiți
Articulat cenobitul cenobiții
Genitiv-Dativ cenobitului cenobiților
Vocativ cenobitule cenobiților
  1. călugăr care trăiește într-o mănăstire.


Traduceri

Referințe