cercetaș

română

Etimologie

Compus din a cerceta + sufixul -aș

Pronunție

• AFI: /ʧer.ʧe'taʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului cercetaș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cercetaș	cercetași
Articulat	cercetașul	cercetașii
Genitiv-Dativ	cercetașului	cercetașilor
Vocativ	cercetașule	cercetașilor

1. persoană trimisă să cerceteze, să ia informații despre ceva
2. militar care execută o cercetare
3. persoană care făcea parte din organizația cercetășiei

Cuvinte derivate

• cercetașă

Cuvinte apropiate

• cerceta

Traduceri

Traduceri

engleză: scout (English), boy-scout (English)

franceză: scout (français)