cercurel

română

Etimologie

Din cerc + sufixul -el.

Pronunție

• AFI: /ʧer.ku'rel/

Substantiv

Declinarea substantivului cercurel
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cercurel	cercurele
Articulat	cercurelul	cercurelele
Genitiv-Dativ	cercurelului	cercurelelor
Vocativ	cercurelule	cercurelelor

1. (mai ales la pl.) cerculeț.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online