cerc
 |
 |
Etimologie
Din latină circus (cu sensuri neologice după franceză cercle).
Pronunție
- AFI: /ʧerk/
Substantiv
| Declinarea substantivului cerc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cerc | cercuri |
| Articulat | cercul | cercurile |
| Genitiv-Dativ | cercului | cercurilor |
| Vocativ | cercule | cercurilor |
- figură geometrică plană formată din mulțimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix; circumferință; suprafață limitată de această figură.
- figură, desen, linie sau mișcare în formă de cerc.
- linie în formă de arc.
- (fig.) sferă, întindere, cuprins, limită (de cunoștințe, de atribuții, de ocupații etc.).
- nume dat unor obiecte de lemn, de metal etc. în formă de linie circulară.
- bandă subțire de metal sau de lemn care înconjură un butoi cu doage pentru strângerea și consolidarea acestora.
- bandă subțire (de metal) cu care se consolidează un cufăr, un geamantan etc.
- șină de fir fixată în jurul roților de lemn ale vehiculelor, pentru a consolida obezile și pentru a servi ca piesă de uzură la rulare.
- obiect de lemn de formă circulară, pe care îl rulează copiii lovindu-l cu un bețișor.
- (înv.) diademă.
- disc gradat, întrebuințat la unele instrumente de măsură pentru calcularea unghiurilor.
- Cerc de busolă.
- grup de oameni legați între ei prin interese comune ori prin legături de rudenie sau de prietenie.
- grup de oameni legați între ei prin preocupări, convingeri, idei etc. comune, de obicei cu scop științific, artistic sau instructiv-educativ.
- lume; societate.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adv.) în cerc = circular.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online