cerf

De la Wikționar, dicționarul liber

franceză

(français)

Etimologie

Din franceza veche cerf < latină cervus.

Pronunție


Substantiv

cerf m., cerfs pl.

  1. (zool.) cerb
    Le grand cerf sauta la haie et disparut dans la forêt.
  2. (zool.) (p.ext.) cerb (mascul)

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Omofone

Vezi și

Referințe