cerb
Sari la navigare
Sari la căutare
română
Etimologie
Din latină cervus. Înrudit cu catalană cérvol, franceză cerf, italiană cervo, portugheză cervo și spaniolă ciervo.
Pronunție
- AFI: /ʧerb/
Substantiv
Declinarea substantivului cerb | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cerb | cerbi |
Articulat | cerbul | cerbii |
Genitiv-Dativ | cerbului | cerbilor |
Vocativ | - | - |
- (zool.) (Cervus, mai ales Cervus elaphus) mamifer rumegător de pădure, de talie mare, zvelt, cu coarne bogat ramificate, cu coada scurtă.
- (zool.) masculul cerbului.
- (mai ales art.) (rar) vechi dans de ritual care simbolizează primăvara.
Sinonime
- 1: (zool.) (Mold. și Bucov.) plotun
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- buretele-cerbilor
- busuiocul-cerbului
- capul-cerbului
- cerb-lopătar
- iarba-cerbilor
- limba-cerbului
- spinele-cerbului, spinul-cerbului
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
mamifer
|
|