certăreț

română

Etimologie

Din ceartă + sufixul -ăreț.

Pronunție

• AFI: /ʧer.təˈreʦ/

Adjectiv

Declinarea adjectivului certăreț
	Singular	Plural
Masculin	certăreț	certăreți
Feminin	certăreață	certărețe
Neutru	certăreț	certărețe

1. (adesea substantivat) căruia îi place cearta, care caută ceartă; gâlcevitor, arțăgos.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online