Sari la conținut

certăreț

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din ceartă + sufixul -ăreț.

Pronunție

  • AFI: /ʧer.tə'reʦ/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
certăreț
Singular Plural
Masculin certăreț certăreți
Feminin certăreață certărețe
Neutru certăreț certărețe
  1. (adesea substantivat) căruia îi place cearta, care caută ceartă; gâlcevitor, arțăgos.


Traduceri

Referințe