chambrier

franceză

(français)

Etimologie

Atestat în 1190; din chambre („cameră”) + -ier.

Pronunție

• AFI: /ʃɑ̃.bʁi.je/

Substantiv

chambrier m., chambriers pl.

1. (ist.) șambelan
2. (astăzi înv.) camerist

Cuvinte derivate

• chambrière

Cuvinte apropiate

• chambre

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire