cameră

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
O cameră

română

Etimologie

Din italiană camera < latină camera.

Pronunție

  • AFI: /'ka.me.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cameră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cameră camere
Articulat camera camerele
Dativ-Genitiv camerei camerelor
Vocativ camero camerelor
  1. încăpere într-o clădire.
    Apartament cu două camere.
  2. nume dat unor încăperi cu destinație specială.
  3. spațiu în care se produce un proces tehnic; incintă care face parte integrantă dintr-un aparat, dintr-un instrument etc. sau care reprezintă instrumentul însuși.
  4. tub de cauciuc unit la capete, care se umflă cu aer și care se așază înăuntrul anvelopei, pe roata unor vehicule; (la mingi de sport) balon de cauciuc situat înăuntrul anvelopei, care se umflă cu aer; p. ext. recipient cu pereți extensibili în care se introduce aer sub presiune.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
cameră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cameră camere
Articulat camera camerele
Dativ-Genitiv camerei camerelor
Vocativ camero camerelor
  1. (urmat de determinări) parte componentă a organului legislativ în unele țări.
    S-au convocat camerele reunite ale parlamentului.

Sinonime

Referințe