chefnit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a chefni.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
chefnit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ chefnit chefnituri
Articulat chefnitul chefniturile
Genitiv-Dativ chefnitului chefniturilor
Vocativ chefnitule chefniturilor
  1. (rar) faptul de a chefni; lătrat scurt, repetat, agitat, țăhnit.


Traduceri

Referințe