cheilită
română
Etimologie
Din franceză chéilite.
Pronunție
- AFI: /ke.i'li.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului cheilită | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cheilită | invariabil |
| Articulat | cheilita | invariabil |
| Genitiv-Dativ | cheilitei | invariabil |
| Vocativ | cheilită | invariabil |
- inflamație a buzelor, apărută în eczeme, micoze, avitaminoze etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online