buză

De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
buză
Buze

română

Etimologie

Cuvânt autohton. Confer albaneză buzë.

Provine probabil din bot sau latină botum ("bot"), cu sufixul -ză (ca în căcărează, gălbează, coacăză, pupăză etc.).

Pronunție

  • AFI: /ˈbu.zə/


Substantiv


Declinarea substantivului
buză
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ buză buze
Articulat buza buzele
Genitiv-Dativ buzei buzelor
Vocativ ' '
  1. fiecare dintre cele două părți cărnoase care mărginesc gura și acoperă dinții.
    Buza de sus.
  2. margine a unei răni pricinuite de o tăietură adâncă.
    Buza urciorului.
    Buza unei răni.
  3. margine a unor obiecte, a unor vase.
    Buza străchinii.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • (fam.) A rămâne cu buzele umflate = a rămâne înșelat, dezamăgit în așteptările sale
  • A-și mușca buzele (de necaz sau de părere de rău) = a regreta foarte tare, a se căi
  • A sufla (sau a bate) în (sau din) buze = a rămâne păgubaș; a fluiera a pagubă
  • A se șterge (sau a se linge) pe buze = a fi silit să renunțe la ceva
  • A-i crăpa (sau a-i plesni, a-i scăpăra, a-i arde cuiva) buza (de sau după ceva) = a avea mare nevoie (de ceva)
  • A-și linge buzele (după ceva) = a pofti, a râvni (ceva)
  • A lăsa (sau a pune) buza (în jos) = (mai ales despre copil) a fi gata să izbucnească în plâns
  • (rar) Plin (până în) buză = foarte plin, plin ochi


Traduceri

Referințe