chelălăială

română

Etimologie

Din a chelălăi + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /ke.lə.ləˈja.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului chelălăială
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	chelălăială	chelălăieli
Articulat	chelălăiala	chelălăielile
Genitiv-Dativ	chelălăielii	chelălăielilor
Vocativ	chelălăială	chelălăielilor

1. sunet tânguitor și repetat scos de câini sau rar, de alte animale; chelălăit, scheunat, chelălăitură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online