chelălăială
română
Etimologie
Din a chelălăi + sufixul -eală.
Pronunție
- AFI: /ke.lə.ləˈja.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului chelălăială | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | chelălăială | chelălăieli |
| Articulat | chelălăiala | chelălăielile |
| Genitiv-Dativ | chelălăielii | chelălăielilor |
| Vocativ | chelălăială | chelălăielilor |
- sunet tânguitor și repetat scos de câini sau rar, de alte animale; chelălăit, scheunat, chelălăitură.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online