cherem
Etimologie
Din turcă kerem „favoare, bunăvoință”.
Pronunție
- AFI: /ke'rem/
Substantiv
| Declinarea substantivului cherem | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cherem | invariabil |
| Articulat | cheremul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | cheremului | invariabil |
| Vocativ | cheremule | invariabil |
Expresii
- (pop. și fam.) A fi (sau a se afla, a sta etc.) la cheremul cuiva = a fi (sau a se afla, a sta etc.) la discreția, la bunul plac al cuiva
- A avea pe cineva la cheremul său = a dispune de cineva după voie
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online