rechema

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din re- + a chema.

Pronunție

  • AFI: /re.ke'ma/


Verb


Conjugarea verbului
rechema
Infinitiv a rechema
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
rechem
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să recheme
Participiu rechemat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a chema înapoi, a chema din nou.
  2. (v.tranz.) (fig.) a-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc.
  3. (v.tranz.) (fig.) (rar) a trezi (la realitate); a dezmetici.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe