chicoteală

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a chicoti + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /ki.ko'te̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
chicoteală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ chicoteală chicoteli
Articulat chicoteala chicotelile
Genitiv-Dativ chicotelii chicotelilor
Vocativ chicoteală chicotelilor
  1. faptul de a chicoti; izbucnire (înfundată) de râs; chicotit.


Traduceri

Referințe