izbucnire
Etimologie
Din a izbucni.
Pronunție
- AFI: /iz.buk'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului izbucnire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | izbucnire | izbucniri |
| Articulat | izbucnirea | izbucnirile |
| Genitiv-Dativ | izbucnirii | izbucnirilor |
| Vocativ | izbucnire | izbucnirilor |
- acțiunea de a izbucni și rezultatul ei; dezlănțuire.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online