chienne
(français)
Etimologie
Din chien („câine”) + -ienne.
Pronunție
- AFI: /ʃjɛn/
Substantiv
chienne f., chiennes pl.
- (zool.) cățea
- (argou, vulgar) femeie rea, femeie desfrânată; cățea
- (argou, vulgar) prostituată, curvă, târfă
Sinonime
- 3: salope
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- chienne de garde, Chienne de garde
- chienne de prairie
- chienne-louve
- Chiennes de garde
- enfant de chienne
- fils de chienne
Cuvinte apropiate
Expresii
- avoir la chienne
- garder un chien de sa chienne
- habillé comme la chienne à Jacques
- je te garde un p'tit de ma chienne
- promettre un chien de sa chienne
Etimologie
Din chien.
Adjectiv
- forma de feminin singular pentru chien.
Etimologie
Din chienner.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru chienner.
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru chienner.
- forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru chienner.
- forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru chienner.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru chienner.