chienne

franceză

(français)

Etimologie

Din chien („câine”) +‎ -ienne.

Pronunție

• AFI: /ʃjɛn/

Substantiv

chienne f., chiennes pl.

1. (zool.) cățea
2. (argou, vulgar) femeie rea, femeie desfrânată; cățea
3. (argou, vulgar) prostituată, curvă, târfă

Sinonime

• 3: salope

Cuvinte derivate

• chienner

Cuvinte compuse

• chienne de garde, Chienne de garde
• chienne de prairie
• chienne-louve
• Chiennes de garde
• enfant de chienne
• fils de chienne

Cuvinte apropiate

• chien

Expresii

• avoir la chienne
• garder un chien de sa chienne
• habillé comme la chienne à Jacques
• je te garde un p'tit de ma chienne
• promettre un chien de sa chienne

Etimologie

Din chien.

Adjectiv

1. forma de feminin singular pentru chien.

Etimologie

Din chienner.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru chienner.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru chienner.
3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru chienner.
4. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru chienner.
5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru chienner.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire