chivuță

română

Etimologie

Din nume propriu Chivuța.

Pronunție

• AFI: /ki'vu.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului chivuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	chivuță	chivuțe
Articulat	chivuța	chivuțele
Genitiv-Dativ	chivuței	chivuțelor
Vocativ	chivuță	chivuțelor

1. (reg.) femeie (de obicei țigancă) care se îndeletnicește cu spoitul caselor cu bidineaua.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online