țigancă

română

Etimologie

Din țigan + sufixul -că.

Pronunție

• AFI: /ʦiˈgan.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului țigancă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țigancă	țigănci
Articulat	țiganca	țigăncile
Genitiv-Dativ	țigăncii	țigăncilor
Vocativ	țigancă	țigăncilor

1. femeie care face parte din neamul țiganilor; soție de țigan.

Cuvinte derivate

• țiganca
• țigăncușă
• țigăncuță

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online