Sari la conținut

cicatrice

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din latină cicatrix, cicatricis, franceză cicatrice.

Pronunție

  • AFI: /ʧi.ka'tri.ʧe/


Substantiv


Declinarea substantivului
cicatrice
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cicatrice cicatrice
Articulat cicatricea cicatricele
Genitiv-Dativ cicatricei cicatricelor
Vocativ cicatrice cicatricelor
  1. urmă (formată din țesut conjunctiv) lăsată de o rană, de o tăietură etc. după vindecare.


Traduceri

Anagrame

Referințe