cicatrice

română

Etimologie

Din latină cicatrix, cicatricis, franceză cicatrice.

Pronunție

• AFI: /ʧi.ka'tri.ʧe/

Substantiv

Declinarea substantivului cicatrice
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cicatrice	cicatrice
Articulat	cicatricea	cicatricele
Genitiv-Dativ	cicatricei	cicatricelor
Vocativ	cicatrice	cicatricelor

1. urmă (formată din țesut conjunctiv) lăsată de o rană, de o tăietură etc. după vindecare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cretacici

Referințe

• DEX '98 via DEX online