tăietură

română

Etimologie

Din a tăia + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /tə.je'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului tăietură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tăietură	tăieturi
Articulat	tăietura	tăieturile
Genitiv-Dativ	tăieturii	tăieturilor
Vocativ	tăietură	tăieturilor

1. acțiunea de a tăia; (concr.) locul unde s-a tăiat ceva; (spec.) rană provocată de un instrument tăios.
2. suprafața rezultată dintr-un corp după ce a fost tăiat.
3. fel, mod de a tăia.
4. drum (adâncit) săpat de o apă în curgerea ei.
5. povârniș drept, prăpăstios; perete stâncos.
6. croiala unei haine.
7. (fig.) linie, trăsătură, contur.
8. teren despădurit pe care se mai văd încă butucii.
9. (fig.) (la pl.) senzație de durere asemănătoare cu aceea provocată de o tăiere; junghiuri.
10. ștersătură; fragment, text șters sau anulat.
11. porțiune, articol decupat dintr-o tipăritură.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• rătuteai

Referințe

• DEX '98 via DEX online