cicerone

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din italiană cicerone, franceză cicérone.

Pronunție

  • AFI: /ʧi.ʧe'ro.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
cicerone
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cicerone ciceroni
Articulat ciceronele ciceronii
Genitiv-Dativ ciceronelui ciceronilor
Vocativ cicerone ciceronilor
  1. persoană special pregătită care conduce vizitatorii într-un muzeu, într-un oraș etc.


Traduceri

Referințe