ciobănit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a ciobăni.

Pronunție

  • AFI: /ʧo.bəˈnit/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciobănit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciobănit invariabil
Articulat ciobănitul invariabil
Genitiv-Dativ ciobănitului invariabil
Vocativ ciobănitule invariabil
  1. ciobănie.


Traduceri

Anagrame

Referințe