bocăni

română

Etimologie

Din boc + sufixul -ăni.

Pronunție

• AFI: /bo.kə'ni/

Verb

Conjugarea verbului bocăni
Infinitiv	a bocăni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	bocănesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să bocănească
Participiu	bocănit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a ciocăni, a izbi cu un obiect tare în ceva.

Cuvinte derivate

• bocăneală
• bocănit
• bocănitură
• tocăni

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bănico
• cabino
• cioban
• boncăi

Referințe

• DEX '98 via DEX online