bocăni

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din boc + sufixul -ăni.

Pronunție

  • AFI: /bo.kə'ni/


Verb


Conjugarea verbului
bocăni
Infinitiv a bocăni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
bocănesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să bocănească
Participiu bocănit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a ciocăni, a izbi cu un obiect tare în ceva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe