cioplire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a ciopli.

Pronunție

  • AFI: /ʧjo'pli.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
cioplire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cioplire ciopliri
Articulat cioplirea cioplirile
Genitiv-Dativ cioplirii cioplirilor
Vocativ cioplire cioplirilor
  1. acțiunea de a (se) ciopli; ciopleală.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe