epic

română

Etimologie

Din franceză épique < latină epicus.

Pronunție

• AFI: /'e.pik/

Adjectiv

Declinarea adjectivului epic
	Singular	Plural
Masculin	epic	epici
Feminin	epică	epice
Neutru	epic	epice

1. care exprimă, în formă de narațiune, idei, sentimente, acțiuni etc. ale eroilor unei întâmplări reale sau imaginare.
2. (fig.) demn de o epopee; de proporții vaste; grandios.

Cuvinte derivate

• epicitate

Cuvinte compuse

• gen epic

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• pice

Referințe

• DEX '98 via DEX online