circumcide

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină circumcidere.

Pronunție

  • AFI: /ʧir.cum'ʧi.de/


Verb


Conjugarea verbului
circumcide
Infinitiv a circumcide
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
circumcid
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să circumcidă
Participiu circumcis
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a face cuiva o circumcizie.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe