circumcide

română

Etimologie

Din latină circumcidere.

Pronunție

• AFI: /ʧir.cum'ʧi.de/

Verb

Conjugarea verbului circumcide
Infinitiv	a circumcide
Indicativ prezent pers. 1 sg.	circumcid
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să circumcidă
Participiu	circumcis
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a face cuiva o circumcizie.

Sinonime

• (înv.) obrezui

Cuvinte derivate

• circumcis
• circumcizie

Traduceri

a face o circumcizie

engleză: circumcise (English) esperanto: cirkumcidi (Esperanto) finlandeză: ympärileikata (suomi) franceză: circoncire (français) germană: beschneiden (Deutsch) islandeză: umskera (íslenska) italiană: circoncidere (italiano)

latină: circumcidere (Latina) maghiară: körülmetél (magyar) neerlandeză: besnijden (Nederlands) poloneză: obrzezany (polski) spaniolă: circuncidar (español) suedeză: omskära (svenska) turcă: sünnet etmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online