circumcise

română

Etimologie

Din circumcis.

Pronunție

• AFI: /ʧir.kumˈʧi.se/

Adjectiv

1. forma de feminin plural pentru circumcis.
2. forma de neutru plural pentru circumcis.

Etimologie

Din circumcide.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la mai mult ca perfect pentru circumcide.

---

engleză

(English)

Etimologie

Din franceză veche circoncisier, care provine din latină circumcīdō („a circumcide”) < compus din circum („în jurul, împrejur; prin”) + caedō („a tăia, a reteza”).

Pronunție

• AFI: /ˈsɜrkəmˌsaɪz/

Verb

Conjugarea verbului to circumcise
Infinitiv	to circumcise
Prezent simplu pers. 3 sg.	circumcises
Trecut simplu	circumcised
Participiu trecut	circumcised
Participiu prezent	circumcising

1. (med.) a circumcide

Sinonime

• (med.) (fam.) circ, snip, cut

Cuvinte derivate

• circumcised
• circumciser

Cuvinte apropiate

• circumcision

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din circumcīsus.

Pronunție

• (Latină clasică) AFI: /kir.kunˈkiː.se/
• (Latină ecleziastică) AFI: /ʧir.kunˈʧi.se/

Participiu

1. forma de singular masculin la vocativ pentru circumcīsus.

Etimologie

Din circumcīsus („tăiat, retezat, redus”) +‎ -ē.

Adverb

circumcīsē (comp. circumcīsius, sup. circumcīsissimē)

1. pe scurt, (în mod) concis, succint

Referințe

• Wiktionary