ciritel

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Poate din ceret + sufixul -el.

Pronunție

• AFI: /ʧi.riˈtel/

Substantiv

Declinarea substantivului ciritel
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciritel	ciritei
Articulat	ciritelul	ciriteii
Genitiv-Dativ	ciritelului	ciriteilor
Vocativ	ciritelule	ciriteilor

1. (reg.) tufiș de copăcei; (la pl.) copăcei care formează un desiș (în pădure).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online