pădure
Sari la navigare
Sari la căutare
![]() |

Pădurea Grib Skov din Danemarca
română
Etimologie
Din latină padule < padulem în loc de paludem.
Pronunție
- AFI: /pəˈdu.re/
Substantiv
Declinarea substantivului pădure | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | pădure | păduri |
Articulat | pădurea | pădurile |
Genitiv-Dativ | pădurii | pădurilor |
Vocativ | pădure | pădurilor |
- (bot.) întindere mare de teren acoperită de copaci; mulțime densă de copaci crescuți în stare sălbatică, în care predomină una sau mai multe specii, pe lângă care se mai află arbuști, plante erbacee, mușchi etc., precum și diferite specii de animale.
- Animalele din pădure.
- Pădure de salcâmi.
- Pădure de pini.
- (fig.) (urmat de determinări) grămadă mare de obiecte de același fel (de obicei în poziție verticală) care acoperă o suprafață.
- O pădure de mâini s-a ridicat în clasă.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
- (loc. adj.) Din sau de (la) pădure = a) (despre plante și animale) sălbatice, b) (fig.) (despre oameni) fără maniere, necioplit, necivilizat.
Expresii
- A căra lemne în pădure = a face un lucru inutil
- Nu este pădure fără uscături = nu există colectivitate fără elemente criticabile în sânul ei
- Parcă ar fi născut (sau crescut) în pădure = se spune despre o persoană cu o comportare urâtă, lipsită de educație
Vezi și
Traduceri
codru
|
|
întindere mare
|