cité

Vezi și : cite, citë, cítě

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie cité, care provine din franceză veche cité, citet < latină cīvitātem, forma de acuzativ pentru civītās („cetățeni”).

Pronunție

• AFI: /si.te/
•  Audio^fișier

Substantiv

cité f., cités pl.

1. (geogr., urb.) oraș
2. (ist.) cetate

   la Cité des Papes

3. (înv.; în Canada) municipiu

   La cité de Montréal

4. (p.meton.) cetățean
5. (spec.) cartier rezidențial
6. (spec.) complex (universitar)

Sinonime

• 1: (geogr., urb.) ville
• 4: citoyen

Cuvinte derivate

• téci
• tess

Cuvinte compuse

cuvinte compuse

cité administrative cité d'Aleth cité corsaire, Cité corsaire cité des ducs cité des papes cité de transit cité-dortoir Cité du Vatican

cité-État cité-jardin cité ouvrière cité phocéenne cité scolaire Cité-Soleil, Cité Soleil cité universitaire, cité U droit de cité

Cuvinte apropiate

• citadin
• citoyen
• citoyenneté
• city break

Nota Bene

• Cité este în mod normal folosit în sens istoric, tehnic sau metaforic. Termenul cotidian pentru o localitate mai mare sau un oraș de orice dimensiune fiind ville.

Omofone

• citée, citées
• cités
• citer
• citez

Expresii

• avoir droit de cité
• avoir le droit de cité

Etimologie

Din citer.

Verb

1. forma de participiu trecut la masculin singular pentru citer.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire