Sari la conținut

ciubucărie

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din ciubuc + sufixul -ărie.

Pronunție

  • AFI: /ʧju.bu.kə'ri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciubucărie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciubucărie ciubucării
Articulat ciubucăria ciubucăriile
Genitiv-Dativ ciubucăriei ciubucăriilor
Vocativ ciubucărie ciubucăriilor
  1. (rar; cu sens colectiv) totalitatea ciubucelor care decorează o construcție, un zid etc.


Traduceri

Referințe