ciufulire

română

Etimologie

Din a ciufuli.

Pronunție

• AFI: /ʧju.fu'li.re/

Substantiv

Declinarea substantivului ciufulire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciufulire	ciufuliri
Articulat	ciufulirea	ciufulirile
Genitiv-Dativ	ciufulirii	ciufulirilor
Vocativ	ciufulire	ciufulirilor

1. acțiunea de a ciufuli.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ciufurile
• fericului

Referințe

• DEX '98 via DEX online