ciuf

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
ciuf
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciuf ciufuri
Articulat ciuful ciufurile
Genitiv-Dativ ciufului ciufurilor
Vocativ ciufule ciufurilor
  1. smoc de păr zbârlit (căzut pe frunte).

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
ciuf
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciuf ciufi
Articulat ciuful ciufii
Genitiv-Dativ ciufului ciufilor
Vocativ ciufule ciufilor
  1. nume dat în glumă oamenilor, mai rar animalelor, cu părul ciufulit sau, (p.ext.), cu aspect neîngrijit.
  2. numele mai multor păsări răpitoare de noapte din familia bufnițelor, cu două smocuri de pene deasupra ochilor; ciuhurez.


Traduceri

Referințe