ciupit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a ciupi.

Pronunție

  • AFI: /ʧuˈpit/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciupit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciupit ciupite
Articulat ciupitul ciupitele
Genitiv-Dativ ciupitului ciupitelor
Vocativ ciupitule ciupitelor
  1. acțiunea de a ciupi.


Traduceri

Etimologie

Din a ciupi.

Pronunție

  • AFI: /ʧju'pit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
ciupit
Singular Plural
Masculin ciupit ciupiți
Feminin ciupită ciupite
Neutru ciupit ciupite
  1. care are ciupituri; pișcat.

Expresii

  • (despre oameni) Ciupit de vărsat sau cu obrazul ciupit = cu urme vizibile de variolă pe obraz


Traduceri

Anagrame

Referințe