ciupi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Origine incertă. Poate formație indigenă; confer ciup.

Se consideră de obicei derivat de la sârbo-croată čupati („a ciupi, a smulge”), și acesta din albaneză tšupis („a ciuguli”) (Cihac, II, 50; Pușcariu, Lr., 265; DAR; confer Conev 96; Rosetti, II, 114), însă exemplele străine s-ar putea multiplica (bulgară чупя (čupja, „a rupe”), čupkam („a ciuguli”), maghiară csipni („a ciupi”)), probabil datorită rădăcinii expresive comune.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) ciupi
Infinitiv a (se) ciupi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) ciupesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) ciupească
Participiu ciupit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a apuca cu vârful degetelor sau cu unghiile de pielea sau de carnea cuiva, strângând-o și provocând durere.
    Cine te-a ciupit așa de piele?
    Se ciupește singur.
  2. a apuca, a mușca ori a înțepa cu ciocul sau cu gura.
  3. (fig.) a face aluzii înțepătoare.
  4. (v.tranz.) a apuca câte puțin din ceva cu ciocul sau cu gura pentru a mânca; (despre oameni) a rupe cu mâna bucățică cu bucățică din ceva (și a mânca).
    Pasărea ciupește un fir de iarbă.
  5. (v.tranz.) a rupe vârful lăstarilor viței de vie sau vârful tulpinii altor plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor.
  6. (v.tranz.) (fig.) (fam.) a-și însuși (în mod repetat) mici sume de bani, obiecte mărunte etc.
  7. a smulge, a afla de la cineva mici informații, secrete mărunte (pentru a le furniza altcuiva).
  8. (coardele instrumentelor muzicale) a apuca cu vârful degetelor, făcândvibreze.
    Ciupesc un instrument muzical cu coarde.
  9. (v.refl.) (fig.) (fam.) a se îmbăta puțin.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • (despre comercianți) A ciupi la cântar = a înșela clienții (la cântar) cântărind incorect
  • (despre ospătari) A ciupi la nota de plată = a încărca în mod fraudulos nota de plată a clientului


Traduceri

Referințe