ciupi

română

Etimologie

Origine incertă. Poate formație indigenă; confer ciup.

Se consideră de obicei derivat de la sârbo-croată čupati („a ciupi, a smulge”), și acesta din albaneză tšupis („a ciuguli”) (Cihac, II, 50; Pușcariu, Lr., 265; DAR; confer Conev 96; Rosetti, II, 114), însă exemplele străine s-ar putea multiplica (bulgară чупя (čupja, „a rupe”), čupkam („a ciuguli”), maghiară csipni („a ciupi”)), probabil datorită rădăcinii expresive comune.

Pronunție

AFI: /ʧuˈpi/

Verb

Conjugarea verbului (se) ciupi
Infinitiv	a (se) ciupi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) ciupesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) ciupească
Participiu	ciupit
Conjugare	IV

(v.tranz. și refl.) a apuca cu vârful degetelor sau cu unghiile de pielea sau de carnea cuiva, strângând-o și provocând durere.
Cine te-a ciupit așa de piele?

Se ciupește singur.
a apuca, a mușca ori a înțepa cu ciocul sau cu gura.
(fig.) a face aluzii înțepătoare.
(v.tranz.) a apuca câte puțin din ceva cu ciocul sau cu gura pentru a mânca; (despre oameni) a rupe cu mâna bucățică cu bucățică din ceva (și a mânca).
Pasărea ciupește un fir de iarbă.
(v.tranz.) a rupe vârful lăstarilor viței de vie sau vârful tulpinii altor plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor.
(v.tranz.) (fig.) (fam.) a-și însuși (în mod repetat) mici sume de bani, obiecte mărunte etc.
a smulge, a afla de la cineva mici informații, secrete mărunte (pentru a le furniza altcuiva).
(coardele instrumentelor muzicale) a apuca cu vârful degetelor, făcând să vibreze.
Ciupesc un instrument muzical cu coarde.
(v.refl.) (fig.) (fam.) a se îmbăta puțin.

Sinonime

1: pișca, (pop.) țicura, (reg.) picura, pișcura, (Transilv.) pițiga
2: înțepa
3: necăji, tachina
4: ciuguli, (pop.) piguli
6: pișca
8: pișca, (fam. fig.) scărpina
9: ameți, chercheli, îmbăta, turmenta

Cuvinte derivate

Expresii

(despre comercianți) A ciupi la cântar = a înșela clienții (la cântar) cântărind incorect
(despre ospătari) A ciupi la nota de plată = a încărca în mod fraudulos nota de plată a clientului