clé
 Vezi și : CLE, cle
|
franceză
(français)
Variante
- (mai rar) clef
Etimologie
Din franceză medie clef, care provine din franceză veche clef < latină clāvem, forma de acuzativ singular pentru clāvis („cheie”), din proto-italică *klāwis.
În conformitate du Bescherelle, ortografia curentă clé a înlocuit pe clef în 1845.
Pronunție
- AFI: /kle/
Substantiv
clé f., clés pl.
- cheie
- (fig.) cheie
- La différence est la clé de l'existence.
- (mec.) cheie (unealtă)
- (inform.) cod
- (muz.) gamă
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
Hipernime
Hiponime
hiponime
Omofone
Expresii
- à clé
- à la clé
- argument clé de vente
- homme aux clés d'or
- donner un tour de clé
- mettre la clé sous la porte
- mettre la clé sous le paillasson
- mettre les clés sur la fosse
- mettre sous clé
- nager comme une clé
- remettre les clés d'une ville
- sous triples clés