clăbuci

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din clăbuc.

Pronunție

  • AFI: /klə.bu'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) clăbuci
Infinitiv a (se) clăbuci
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) clăbucesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) clăbucească
Participiu clăbucit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) acoperi cu clăbuci.
  2. (v.intranz.) (despre lichide) a face clăbuci.


Traduceri

Referințe