clăbuc
Etimologie
Din bulgară клабук (klabuk). Confer sârbo-croată klobuk.
Pronunție
- AFI: /kləˈbuk/
Substantiv
| Declinarea substantivului clăbuc | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | clăbuc | clăbuci |
| Articulat | clăbucul | clăbucii |
| Genitiv-Dativ | clăbucului | clăbucilor |
| Vocativ | clăbucule | clăbucilor |
- spumă făcută de săpunul amestecat cu apă.
- spumă care apare la suprafața unor lichide când sunt agitate, când fierb sau când fermentează.
- salivă spumoasă, albicioasă (și cu bășici).
- sudoare spumoasă pe care o fac animalele, mai ales caii, din pricina efortului și a căldurii.
- (rar, la pl.) rotocoale de fum sau de aburi.
Cuvinte derivate
Expresii
- A face clăbuci la gură = a vorbi mult și cu furie
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online