clăbuc

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din bulgară клабук (klabuk), sârbocroată klobuk.

Pronunție

  • AFI: /klə'buk/


Substantiv


Declinarea substantivului
clăbuc
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clăbuc clăbuci
Articulat clăbucul clăbucii
Dativ-Genitiv clăbucului clăbucilor
Vocativ clăbucule clăbucilor
  1. spumă făcută de săpunul amestecat cu apă.
  2. spumă care apare la suprafața unor lichide când sunt agitate, când fierb sau când fermentează.
  3. salivă spumoasă, albicioasă (și cu bășici).
  4. sudoare spumoasă pe care o fac animalele, mai ales caii, din pricina efortului și a căldurii.
  5. (rar, la pl.) rotocoale de fum sau de aburi.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A face clăbuci la gură = A vorbi mult și cu furie


Traduceri

Referințe