clăcui

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din clacă + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /klə.ku'i/


Verb


Conjugarea verbului
clăcui
Infinitiv a clăcui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
clăcuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să clăcuiască
Participiu clăcuit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (reg.) a clăcăși.


Traduceri

Anagrame

Referințe