clăcui

română

Etimologie

Din clacă + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /klə.ku'i/

Verb

Conjugarea verbului clăcui
Infinitiv	a clăcui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	clăcuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să clăcuiască
Participiu	clăcuit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (reg.) a clăcăși.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acicul
• caicul
• calciu
• culaci
• culcai

Referințe

• DEX '98 via DEX online