clăiță

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din claie + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /klə'i.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
clăiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clăiță clăițe
Articulat clăița clăițele
Genitiv-Dativ clăiței clăițelor
Vocativ clăiță clăițelor
  1. diminutiv al lui claie.


Traduceri

Anagrame

Referințe