clăiță

română

Etimologie

Din claie + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /klə'i.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului clăiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	clăiță	clăițe
Articulat	clăița	clăițele
Genitiv-Dativ	clăiței	clăițelor
Vocativ	clăiță	clăițelor

1. diminutiv al lui claie.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acilat
• altaic
• calați
• călita

Referințe

• DEX '98 via DEX online