clancăt

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din clanc.

Pronunție

  • AFI: /'klan.kət/


Substantiv


Declinarea substantivului
clancăt
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clancăt clancăte
Articulat clancătul clancătele
Genitiv-Dativ clancătului clancătelor
Vocativ clancătule clancătelor
  1. (rar) clăncăit.


Traduceri

Referințe