clăncăit

română

Etimologie

Din a clăncăi.

Pronunție

• AFI: /klən.kə'it/

Substantiv

Declinarea substantivului clăncăit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	clăncăit	invariabil
Articulat	clăncăitul	invariabil
Genitiv-Dativ	clăncăitului	invariabil
Vocativ	clăncăitule	invariabil

1. faptul de a clăncăi; zgomot produs de lovirea a două obiecte; clancăt.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• calcinat
• încălcat

Referințe

• DEX '98 via DEX online