clapon

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din poloneză kapłon (prin metateză), care provine din germană Kapaun < latină cāpō. Varianta fără l, din neogreacă καπόνι (kapóni), confer bulgară kopon, sârbo-croată kopun.

Pronunție

  • AFI: /klaˈpon/


Substantiv


Declinarea substantivului
clapon
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clapon claponi
Articulat claponul claponii
Genitiv-Dativ claponului claponilor
Vocativ claponule claponilor
  1. cocoș castrat.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe