claustra

română

Etimologie

Din franceză claustrer.

Pronunție

• AFI: /kla.usˈtra/

Verb

Conjugarea verbului (se) claustra
Infinitiv	a (se) claustra
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) claustrez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) claustreze
Participiu	claustrat
Conjugare	I

1. (v.refl. tranz.) (livr.) a (se) închide într-o mănăstire sau a (se) izola într-un loc retras.

Cuvinte derivate

• claustrare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• culastra
• răsculat

Referințe

• DEX '98 via DEX online