izola

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză isoler. Confer italiană isolare.

Pronunție

  • AFI: /i.zo'la/


Verb


Conjugarea verbului
(se) izola
Infinitiv a (se) izola
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) izolez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) izoleze
Participiu izolat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a despărți cu totul; a separa unul de altul; spec. a despărți un bolnav contagios de oamenii sănătoși, pentru a evita contagiunea.
    A izolat animalele bolnave de cele sănătoase.
  2. (v.tranz.) a împiedica transmiterea căldurii, a frigului, a umezelii, a zgomotului etc. dintr-un mediu (sau corp) în altul; a separa un corp prin care trece curentul electric de alt corp bun conducător de electricitate.
  3. (v.refl.) a se îndepărta de societate, de semeni; a sta retras, departe de alții; a se retrage, a se închista.
    S-a izolat în camera ei.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe